Mihai Ilie
Auzi des varianta asta. „Merge bine. Am pus numărul de telefon acolo și oamenii sună. Ce să fac cu un site?” Și e greu de contrazis. Telefonul sună, comenzile intră, omul se uită la ce vine spre el și vede că vine destul.
Partea pe care n-o poate vedea este cealaltă. Ce nu vine. Cineva a intrat pe pagină acum câteva luni. A văzut o dată din 2019 la final, niște poze mici, un text care nu se mai potrivește cu firma de azi. S-a uitat câteva secunde și a închis. Nu a sunat. Nu a scris. A plecat fără să lase nimic în urmă.
Omul acela nu apare nicăieri. Nu intră în nicio socoteală. Nu ai cum să numeri pe cineva care a plecat în tăcere si te-a scos din opțiunile lui. Așa că antreprenorul are dreptate când spune că vânzările merg. Doar că se uită la jumătatea care se aude. Telefoanele care sună sunt reale, dar sunt oamenii care erau deja aproape convinși. Site-ul nu e pentru ei. E pentru cei care se uită înainte să sune…
Trei sute de euro par mulți pentru ceva ce pare că nu lipsește. Numai că nu lipsește tocmai pentru că nimeni nu-ți spune că a lipsit. Nimeni nu te caută să-ți zică „am vrut să dau un telefon, dar pagina arăta părăsită, așa că am ales pe altcineva”. Pentru că la cum arăți, consideră că nu merită să își piardă timpul să te sune.
Cel mai greu de observat lucru dintr-un business este tăcerea. Oamenii care s-au uitat și au plecat… nu fac zgomot.
Vânzările care duduie îți spun ce merge. Nu-ți spun pe cine n-ai apucat să cunoști. Din păcate… Din fericire, altii știu cum să pună problema.
← Înapoi la toate observațiile