Trei fotografii ale aceleiași uși zugrăvesc o viață întreagă

La sfârșitul lui august am vizitat la Iași o expoziție a lui Ozolin Dușa. Pe Dușa îl cunosc prin Dinu Lazăr, dar nu ne-am întâlnit niciodată în persoană. Îi apreciez fotografia pentru că imaginile lui sunt foarte simple, dar extrem de conceptuale.

Un perete al expoziției reunește trei imagini ale aceleiași case. Primele două arată oameni în fața ușii, iar a treia arată doar un scaun gol. Ordinea imaginilor construiește povestea fără niciun text explicativ.

Secvența aceasta ilustrează o proprietate a fotografiei pe care o caut și în propriile mele imagini. O fotografie izolată înregistrează o clipă. O serie de fotografii, făcute în același loc, înregistrează trecerea timpului. Din acest motiv, valoarea unei serii depinde mai puțin de reușita fiecărei imagini și mai mult de constanța privirii fotografului.

Fotografia rămâne pentru mine un exercițiu de atenție. Expoziția lui Dușa mi-a confirmat că atenția aceasta are nevoie de timp și de întoarcerea în același loc.