Mihai Ilie
Diminețile din Maramureș
În octombrie 2014 am fost în Maramureș, într-o excursie foto organizată de Mihai Grigorescu. Alături de el au fost Vasile Dorolți și Tony Melvin, și noi, cei care exploram. Din acele zile mi-au rămas două lucruri: diminețile și oamenii.
O dimineață nu se poate grăbi. Te poți trezi devreme, poți urca pe deal și poți aștepta, dar lumina vine când vine. Fotograful nu face dimineața. El doar o așteaptă și încearcă să fie acolo în clipa în care ea se arată.
Poate de aceea diminețile seamănă cu o lecție de răbdare. Ceața nu se ridică la comandă, iar soarele nu iese din nori pentru că îl privești. Bruma scârțâie sub pași. E frig, dar e bine. Rămâi pe loc și înveți să nu mai ceri nimic. Uneori nu se întâmplă nimic. Alteori, timp de câteva secunde, totul se așază într-o fotografie pe care nu o știi, dar o aștepți…
În oraș, diminețile trec pe lângă noi. Le traversăm cu cafeaua în mână, cu gândul deja la ziua care urmează. Acolo, pe dealuri, dimineața era doar dimineață.
Au trecut doisprezece ani de atunci. Fotografiile au rămas, dar mai mult decât imaginile mi-a rămas senzația de a aștepta lumina fără grabă, într-o dimineață de octombrie.